Am văzut multe glume pe seama minerilor de ieri până azi, n-am prea râs. De la „măzgăliţii ăia cu unghii murdare şi cu dinţi lipsă” până la „jigodiile pământului”, mascate printre metaforele alea forţate, da, am văzut de toate.
Oamenii ăia înghit în sec. Cu toţii au întors privirea la Valea Jiului şi au tăcut mâlc. Unii nici nu cred că au curaj, zilele astea, să-şi recunoască originea. Asta pentru că unii glumeţi n-au ajuns încă în 2017.
Minerii nu mai există!
Vă rog, nu mai scuipaţi pe zona aia de fiecare dată când vă supăraţi pe sistem.
Si eu sunt din Valea Jiului, acolo unde niciodată zăpada n-a fost albă. Si eu am crescut pe lângă mină, am fost în mină. Si eu am plâns după ea. Da, si eu m-am murdărit de cărbune şi am mâncat pită caldă cu mâinile alea murdare.
Judecaţi-mă!
Sergiu Balaban Duck
