Este de admirat perseverența cu care Planeta Petrila încearcă să păstreze Mina Petrila pe harta obiectivelor de interes ale Văii Jiului și să facă posibilă reconversia sitului industrial într-unul cultural-administrativ.
La începutul aceste săptămâni, arhitectul Mihai Danciu, membru al Asociației Planeta Petrila, a prezentat în fața comisarilor europeni în cadrul celei de-a cincea întâlniri a Platformei pentru Regiunile Carbonifere în Tranziție un proiect despre reconversia Minei Petrila aflată în proces de închidere: „Oportunități pentru regenerare urbană integrată”, proiect susținut de Ministerul Energiei și de Universitatea Politehnică Timișoara.
Valea Jiului a fost prezentată ca un habitat policentric care exploatează resursele naturale, dar care în același timp este o destinație turistică importantă. Valea Jiului trebuie să se reinventeze și să se adapteze în funcție de resursele locale sustenabile. În cazul Minei Petrila, reconversia platformei miniere depinde de interesul și implicarea părților implicate în actul decizional, adică instituțiile publice, în frunte cu Ministerul Energiei, continuând cu administrația județeană, locală, SNÎMVJ etc. Însă procesul de transformare depinde în egală măsură de implicarea companiilor private a organizațiilor non-guvernamentale, dar și a cetățenilor.
În proiectul Planetei Petrila, Mina Petrila ar trebui să fie centrul administrativ, economic și socio-cultural al Petrilei. Obiectivul principal este acela de a transforma fosta mină într-un muzeu al mineritului, de asemenea în centrul administrativ local al orașului, pentru o mai bună reconectare cu orașul în sine, deschiderea de noi spații publice, și consolidarea și amenajarea falezei râului.
În acest demers cele două companii din minerit au autoritatea morală pentru inițiativă, dețin practic cea mai mare parte din bunurile acestei mine, un număr mare de angajați care pot prelua din atribuțiile reconversiei minei, canale de comunicare cu partenerii din administrația publică, capacitatea administrativă necesară reconversiei, dar și capacitatea tehnică și profesională. În schimb, companiilor miniere le lipsește posibilitatea de a schimba obiectivele de lucru în funcție de circumstanțe, viziunea pentru dezvoltarea sustenabilă, și know-how-ul practicii internaționale.
Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului asistă la închiderea minelor conform normelor stricte, respectând procedurile standard de siguranță. Activitatea societății este rigidă, axată într-o singură direcție, cu un scop precis. În timp ce administrează procesul de închidere, SNÎMVJ permite devalorizarea bunurilor și imobilelor pe care le deține, nu are un plan de valorificare a acestora. Inclusiv societatea are un termen de expirare. Promotorii regenerării urbane insistă asupra importanței acestor bunuri și clădiri care fac parte din zestrea comunității, și vin cu opțiuni în cadrul tranziției economice. Consideră infrastructura industrială un bun regenerabil, de valoare, acționează în conformitate cu practica internațională în asemenea cazuri.
Colaborarea dintre stat și organizațiile non-guvernamentale este de bun augur.
