DISTRIBUIȚI
Problema e că ar exista, de fapt, două Peşteri ale Bolii!  
În numărul 16 (1.115) din 24 aprilie-8 mai 2014 al faimoasei reviste „Formula As” e publicat un reportaj semnat de d-na Erica Negreanu intitulat „Mistere româneşti”. („De la legenda despre Dracula, ţesută în jurul domniei lui Vlad Ţepeş, şi până la fantome şi spirite răzbunătoare, România a fost mereu o ţară a contrastelor şi misterelor. Iar aceste mistere nu sunt puţine…”) Printre misterele incluse în respectivul text e şi cel despre „Comoara din Peştera Bolii”.
Autoarea scrie că „după oraşul Petroşani, pe Drumul Naţional 66 care duce la Haţeg există două locuri învăluite de legendă şi mister. Acestea sunt Peştera Bolii şi Cetatea Băniţa despre care se spune că ar ascunde bogăţii fabuloase, adăpostite în măruntaiele munţilor şi protejate de un blestem care face ca ele să nu fie găsite”. Legendele locului spun că ar fi vorba chiar de aurul dacilor dar nimeni nu ştie locul în care a fost îngropată comoara. Iar dacă cineva a descoperit câte ceva, în mod cu totul accidental, „nu s-a mai întors niciodată pentru a vorbi despre loc şi despre descoperirea lor”.
În acest sens, autoarea ne asigură că ar exista şi o legendă despre doi localnici care ar fi plecat în căutarea comorii şi că ei ar fi vrut să găsească doar atât aur cât să-şi cumpere doi boi. Cei doi au găsit ascunzătoarea comorii şi au convenit ca unul să stea în peşteră până celălalt o să vină din sat cu ajutoare. Când s-a întors, tânărul (şi ajutoarele sale) nu l-au mai găsit nici pe tovarăşul său, nici comoara dacilor. Nişte năluci l-au făcut pierdut pe tânărul rămas în peşteră.
A rămas însă, după dispariţia omului, o coadă de topor. Tânărul o lăsase ca semn de recunoaştere pe cărarea care l-ar fi condus pe ortacul său direct la comoară. „Dar nici acest lucru nu i-a fost de folos pentru că locul se schimba în permanenţă, înghiţit de nişte pâcle alunecoase”. Din acest motiv, conchide legenda locului, ar exista, de fapt, două peşteri. Una adevărată, consemnată pe hărţi topografice, şi alta, total diferită, pe care o văd oamenii însetaţi de comori. „Peştera ar conţine anumite pasaje secrete care nu pot fi accesate decât prin pereţi care se deschid şi abia în galeriile subterane, la care duc aceste pasaje, este ascuns aurul dacilor”.
În mod cert, de una din aceste peşteri, cea reală, se ocupă Asociaţia „Petro Aqua” şi domnii Szuhanel şi Rizopol. De cealaltă peşteră, care aprinde imaginaţia turiştilor şi a căutătorilor de comori dacice, se ocupă, în mod fermecător, revista d-nei Sânziana Pop, una din prozatoarele care a scris, în tinereţe, reportaje literare de mare calitate.
Comorile din Peştera Bolii
Completăm articolul colaboratorului nostru Mihai Barbu cu un fragment din volumul „Pribegii turistice în Valea Jiului” de Marian BOBOC.
De-a lungul timpului, legendele despre bogăţiile ascunse în Peştera Bolii au alimentat imaginarul colectiv al Văii Jiului. Un interesant articol despre acestea, Comorile din Peştera Bolii, e găzduit, sub semnătura I.N., în nr. 30 din 2 august 1925, din Gazeta Jiului:
„Una dintre frumuseţile naturale cu care se mândreşte ţinutul nostru este Peştera Bolii, lângă gara cu acelaşi nume, la vreo câţiva kilometri de oraşul nostru. Este o stâncă uriaşă, cavernoasă, străbătută de pârâul Bolii, care ajutat de timp, a ajuns să producă această minune arhitectonică a naturii. Scriitori de frunte, cum a fost romancierul ungur M. Jockai, a ales această peşteră ca loc potrivit pentru petrecerea unor evenimente din romanele lui, dând o descriere poetică de toată frumuseţea acestor împrejurimi. Dar iată că firul romanului se reia din nou. Pentru a o face accesibilă vizitatorilor, Asociaţia Carpatina a luat măsura de a tăia cărări şi de a face poduri în interiorul acestei peşteri. O echipă de muncitori lucrează de câteva zile şi aduce la îndeplinire planul atât de lăudabil al preşedintelui numitei Asociaţii. Alarmaţi probabil de aceste lucrări, inşi necunoscuţi până acum au pândit luni, 27 iulie, seara, plecarea echipei de muncitori, iar peste noapte s-au apucat de săpat la intrarea din dos a peşterei. Când s-a întors echipa marţi, dimineaţa, mare i-a fost surpriza dând peste vreo 10 gropi săpate, urme de pingele de cauciuc, resturi de carbid şi hârtie. În 3 dintre gropi s-au găsit hârburi de oale mari de pământ, iar într-una resturi de schelete omeneşti şi de animale. Şeful de echipă ne-a lămurit că au sosit la faţa locului şi reprezentanţii autorităţilor. În tot cazul, ar fi interesant să se dea de urma acestor săpători misterioşi. Poate s-ar putea afla atunci şi taina care înconjoară resturile de cadavre omeneşti ce se pot vedea acolo”.
de Mihai BARBU

Comenteaza

Comenteaza