de Ziarul Vaii Jiului
Sir Julian Rose, membru al Comitetului de Dezvoltare Rurală din sud-estul Angliei şi co-preşedinte al Coaliţiei Internaţionale pentru Salvarea Satelor din Polonia, într-un interviu publicat în Formula As realizat de Ion Longin Popescu, face remarci cutremurătoare, care ar trebui să dea de gândit tuturor celor care acced în funcţii cu putere de decizie din ţara noastră.
„Satul meu a murit. Pământul a murit. Animalele mor şi ele (…) Dacă nu salvăm ţărănimea în aceste clipe vitrege, va veni o vreme în care satele vor fi căutate de arheologi în pământ. (…) În Anglia în fiecare săptămână se sinucide un ţăran care nu-şi mai poate plăti creditul”, a spus, printre altele, Sir Julian Rose în interviul amintit.
Sunt sigur că puţini dintre cei care iau decizii în România au citit aceste lucruri şi la fel de sigur sunt că puţin le pasă şi dacă au citit. Am văzut zilele trecute, la poalele Muntelui Preluca, două gospodării de o valoare monumentală. „Politica şi reformele” le-au condamnat însă la moarte! De altfel, în toate localităţile din Valea Jiului, începând de la Câmpu lui Neag până la Cimpa, se întâmplă la fel. Am pozat zonele momârlăneşti pe unde am trecut şi am constatat din nefericire: stâne părăsite, colibe de vară şi de iarnă în stare avansată de degradare, munţi brăzdaţi de ravene făcute cu buldozerul pe bani grei, degradare la tot pasul.
Fondurile europene sunt dirijate către persoane fizice şi juridice incompetente şi insensibile, „iubitoare de câştig urât” şi… doar atât! Transformă locurile în care-şi duc activitatea în ceea ce sunt ei de fapt, nişte oameni de nimic, lacomi şi parveniţi.
Se spune că „Omul sfinţeşte locul”. Acum însă se poate spune, fără să greşim, că „Omul distruge locul”. Strică tot pe ce pune mâna, pentru că „omul” şi-a pierdut omenia, cel mai mult din cauza celor care ne conduc sau ne reprezintă.
Una din cauzele pentru care Ceauşescu a căzut a fost distrugerea satelor. S-a făcut un tam-tam extraordinar. Ce s-a întâmplat după? Au ajuns la putere cei şcoliţi de el la „Ştefan Gheorghiu”, din eşalonul doi sau trei, şi îi duc în continuare „planul de îndeplinire” cu ajutorul Comunităţii Europene. Cel puţin asta constatăm zilnic cu toţii. Bineînţeles, cei care au ochi să vadă şi cei care iubesc acest pământ sacru moştenit de la moşi-strămoşi în bune condiţii.
Poate ZVJ preia interviul din Formula AS (e vorba de numărul 1115/16 din 24 aprilie – 8mai), ar fi relevant ca lumea să vadă şi opinii sănătoase despre sat şi natură şi despre cum nu trebuie să repetăm greşelile altora.
Dimitrie JURA
P.S. Întâmplător m-am întâlnit cu Mircea Bujorescu prin Petroşani, m-a „încurajat” foarte tare: „Scrii degeaba… Tot nu faci nimic!”.
