DISTRIBUIȚI

Complexul Energetic Hunedoara se află în poziția ”măgarului lui Buridan” adică sunt soluții, dar responsabilii, de la directori, la parlamentari, miniștri și guvernanți oscilează între ”găleata cu apă” și ”vasul cu ovăz”. Ca atare, societatea hunedoreană moare de ”inaniție” tradusă în termeni tehnici prin proastă administrare sau subminarea economiei naționale.

Soluții de salvare a Complexului Energetic Hunedoara ar fi. Românii responsabili aleg însă calea cea grea, parcursul anevoios putând însemna chiar falimentul structurii energetice hunedorene. Senatorul hunedorean Haralambie Vochițoiu susține chiar că responsabilii de soarta CEH sunt în poziția ”măgarului lui Buridan„.

Șeful ANRE, Niculae Havrileț, declara, luni, că producătorul hunedorean de energie pe bază de cărbune ar putea fi susținut de stat la fel cum se întâmplă și cu producătorii de energie verde. Dacă ar fi inițiată o lege în acest sens. Ideea nu este una care a apărut ieri, ci datează încă din aprilie anul trecut, când a fost lansată în urma unei dezbateri organizată de Sindicatul Muntele.

Ce s-a făcut de atunci și până acum? Nimic. Politicienii încă vehiculează ideea ca una salvatoare, dar de mai bine de un an nu au înteprins nimic.

La finele lui 2014, o mare firmă americană era și ea interesată de Complexul Energetic Hunedoara. E vorba de Quintana Minerals, societate care a și trimis adrese Guvernului României, adrese ce însă au fost ignorate de partea română.

Acestea sunt doar două exemple ce ar putea fi catalogate drept ”găleata de apă” și ”vasul cu ovăz”. CEH, măgarul care mereu a fost vacă bună de muls a rămas pe mediană, între cele două variante și a ajuns la insolvență. Sub un management deficiatar, cu decizii aflate în atenția procurorilor anticorupție, cu contracte verificate și de corpul de control, și de procurori, și de ANAF, structura energetică hunedoreană  a ajuns în situația în care până la incapacitatea de plată nu mai are mult drum de parcurs.

Creditorii obțin ordonanțe de plată pe bandă rulantă, după ce timp de patru luni societatea a fost în insolvență și a fost scoasă din această stare care îi conferea o minimă protecție printr-o decizie a instanței luată ca urmare a unei alte decizii pronunțată tot de o instanță care însă nu a analizat toată ”starea de fapt„. Insolvența trebuie rejudecată. Cu executările silite în așteptare, societatea a obținut un răgaz până în august, putând folosi doar bani pentru plata salariilor. Aprovizionarea cu cele necesare extragerii cărbunelui e greoaie, energia produsă este una scumpă din cauza lipsei investițiilor în retehnologizare, iar termocentralele riscă să fie oprite pentru că nu îndeplinesc condițiile de mediu.

Deși există alegeri, există soluții, acționarul majoritar se încăpățânează să țină societatea pe mijloc, între ”apă și căpița de fân” reprezentanții ministerului vorbind de închiderea a alte două unități miniere, de funcționarea a doar două grupuri, de separare/divizare și reorganizare. Cum? Asta este o altă dilemă. Idei sunt, dar … Care e mai bună, vasul cu ovăz  sau găleata de apă?

 

 

Măgarul lui Buridan” (“L’âne de Buridan”, cum spun francezii), o expresie destul de des utilizată şi în limba română, îşi are originea într-o fabulă a preotului şi filosofului francez Jean Buridan (din secolul al XIV-lea) – rector, la vremea aceea, al Universităţii din Paris şi bun cunoscător al operelor lui Aristotel. Fabula, născocită de autor pentru a susţine o argumentaţie filosofică despre situatiile paradoxale, spune că un măgar însetat şi înfometat, aşezat între o găleată cu apă şi un vas cu ovăz, nu se putea decide cu ce să înceapă – să-şi potolească setea sau să mănânce, riscând să piară din pricina ezitării lui, ceea ce s-a și întâmplat.
Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza