DISTRIBUIȚI

Este din ce în ce mai clar că Valea Jiului are nevoie de o schimbare de mentalitate, de o reconfigurare a traseului în general, pentru că direcţia spre care se îndreaptă această zonă nu pare să fie una pozitivă şi nici calea nu pare să fie „luminată” ci mai degrabă una „întunecată”, unde lucrurile se fac pe bajbâite. Valea Jiului are nevoie să privească şi mai ales să aibă curajul să şi păşească hotărât înainte.

Alina Dobriţa este din Valea Jiului, este cadru didactic al Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Petroşani, şi este unul dintre oamenii care au o viziune optimistă şi plină de speranţă în ceea ce priveşte viitorul acestei regiuni.

Valea Jiului în contextul judeţului Hunedoara

Nordul cu plus, sudul cu minus.

„La nivelul judeţului Hunedoara este o falie, o ruptură clară între partea de nord a judeţului şi partea de sud. Partea de nord, mai dezvoltată, în expansiune din punct de vedere al procesului de urbanizare, partea de sud, din păcate în declin. Putem să comparăm două elemente. Probabil că aţi auzit despre schiţarea conurbaţiei Corvina care reuneşte oraşele Deva, Hunedoara, Călan şi chiar şi Simeria pentru că sunt în acelaşi areal, deci partea de nord a judeţului. Partea de sud – oraşele din Valea Jiului care din păcate îşi pierd din statutul ăsta de oraş, vezi Aninoasa, care a fost şi ultimul dintre ele declarat oraş şi care se vrea să revină la statutul de comună, deci statut inferior. Sunt două elemente clare. Nu prea văd o susţinere a acestei regiuni de la nivel judeţean”, a explicat, pentru cititorii GDD, Alina Dobriţa.

Dependenţa de factorul politic

Clasa politică hunedoreană – „nimic vizibil”

„Nimic vizibil, pentru mine, din păcate, la nivelul la care funcţionez eu, la care îmi desfăşor activitatea şi cum iau contactul zi de zi. Nu pot să numesc absolut contribuţii. Poate că au existat la un moment dat tentative de a ajuta zona şi ştim în guvernarea trecută, s-a mai făcut câte ceva, recunosc, nu pot să nu recunosc asta, fără să nominalizez nici un politician, dar dacă mă refer, mă refer la cei de la nivel local, în special cei din Petroşani că nu am cum să vorbesc de restul. S-a mai făcut câte ceva în acest sens, dar cu noile schimbări nu am sesizat nimic pozitiv şi nu am nici un nume care să îmi spună foarte multe din punctul ăsta de vedere. E nevoie de nişte lideri, din toate punctele de vedere care să ne reprezinte zona, să fie ataşaţi zonei, nu doar să fie reprezentată fără nici un ecou acolo în Parlamentul României unde se iau deciziile până la urmă”, a spus Alina Dobriţa.

Dacă vorbim despre dependenţa de factorul politic, balanţa se înclină…

„Nu în favoarea cetăţeanului, nu în favoarea noastră, din păcate. Nu au venit cu alternative. Măcar dacă se venea cu alternative în ceea ce priveşte reconversia populaţiei, reconversia profesională, adică tot ceea ce există forţă de muncă calificată pentru zona asta monoindustrială în minerit şi care s-a disponibilizat în urma mineriadelor. Apropo de depopulare, se apreciază din statisticile de la Direcţia Judeţeană de Statistică, că doar 5 % din populaţia disponibilizată începând din 1997 încoace, s-a reîntors la rădăcini, la locul de origine, din care au venit în zona noastră. Practic, majoritatea sunt legaţi de zonă, mai ales că au devenit proprietarii apartamentelor de aici. Revenind la balanţă, aceasta nu s-a înclinat, cum am spus, în favoarea cetăţeanului pentru că nu s-a asigurat din punct de vedere profesional, o forţă de muncă calificată la ceea ce înseamnă nevoile zonei noastre, deci ceea ce este necesar pentru piaţa muncii în zona noastră”, a precizat geograful.

Formula de succes pentru Valea Jiului, după modelul Belfort, Franţa – Strânsa colaborare între administraţie, mediul de afaceri, mediul universitar şi participarea activă a cetăţenilor…

„Întotdeauna trebuie să luăm modele care funcţionează, să învăţăm din experienţa altora, mi se pare util să învăţăm din experienţa altora. Şi eu am pornit de la experienţa francezilor şi a britanicilor, în teza mea de doctorat, vizavi de ceea ce se poate face în Parâng, plecând de la modelul Chamonix Mont-Blanc şi ceea ce se putea face la mina Aninoasa, acum din păcate vorbim şi de mina Petrila, o mină şcoală, în privinţa acestui turism subteran, deci ceea ce oferă infrastructura asta industrială ca şi produs turistic. Ar putea fi făcută o conclucrare între reprezentanţii pe diverse domenii ale comunităţii, este benefică pentru toată lumea, clar. Învăţământul superior din zonă ar trebui să meargă pe ceea ce cere piaţa muncii”, a mai spus Alina Dobriţa.

Idei şi resurse sunt, iniţiativă există la un anumit nivel, nivel care cu puţină strădanie ar putea fi crescut pentru că nu ar face decât să aducă beneficii comunităţii, şi cu toate astea, dezvoltarea Văii Jiului se blochează undeva.

„Din păcate ideile rămân cuprinse în coperţile unei lucrări, în coperţile unui proiect, în coperţile unei cărţi de specialitate, dar foarte greu trec dincolo de coperta despre care vorbeam. Nu aş vrea să consider că este rea voinţă sau interese care nu converg intereselor cetăţenilor zonei noastre. Aş vrea să cred că totul ţine de aspectul acesta pecuniar, aş vrea să cred şi subliniez acest lucru. Mai e şi lipsa investitorilor şi incapacitatea noastră de a ne promova corect valorile, indiferent că este vorba de comunităţile umane existente aici în zonă, de tradiţii, de peisaje, de orice se leagă de zona noastră. La televizor am auzit de nu ştiu câte ori de un Guţă, de foarte multe ori în ultima vreme. Mă irită foarte tare pentru că se asociază cu astfel de „valori”, cu violenţa. Eu nu spun că nu este un fenomen, sociologii ar putea spune clar că este un fenomen în zona noastră, consumul de alcool. Asta poate şi din lipsa alternativelor la ceea ce înseamnă timp liber. Este o problemă care ar trebui să dea de gândit pentru că localnicii poate nu îşi cunosc atât de bine, deşi vorbim de locuitorii oraşelor, nu de momârlani, nu îşi cunosc atât de bine orizontul local şi asta ţine de ataşament. Aşa se pierde ataşamentul faţă de zonă, în timp, prin necunoaşterea valorilor pe care le oferă zona”, a mai adăugat Dobriţa.

Din nou pasivitatea- duşmanul zilei de mâine…

„Lipsa de reacţie este caracteristică la nivel naţional. Noi ne-am obişnuit să fim blamaţi, să fim arătaţi cu degetul, ca neam, aşa ne-am obişnuit. Suntem codaşi în Uniunea Europeană, la nivel naţional, imaginea zonei este negativă, deci dacă o luăm aşa de la nivel macro spre nivel micro, se ţine în lanţ. Probabil că ar trebui să lucrăm foarte mult şi aici chiar educaţia este cea direct răspunzătoare de atitudinea noastră de cetăţeni cu aceleaşi drepturi şi la nivel european şi naţional. Şi drepturi şi obligaţii.Cea mai mare problemă pentru noi este lipsa de perspectivă în ţară a copiilor pregătiţi de noi. În condiţiile astea, interesul lor pentru valorile naţionale este redus, scăzut şi în condiţiile astea, inclusiv pentru ceea ce înseamnă sistem educaţional românesc, din păcate, deşi s-a dovedit mult mai performant la nivel liceal, decât acela al celor mai puternice state europene la nivel de dezvoltare. Este destul de periculos pentru noi, pentru că o societate sănătoasă se dezvoltă plecând de la oameni specializaţi în domeniile în care activează”, a subliniat geograful.

Valea Jiului în 5 ani

Scurt exerciţiu de imaginaţie…

„O staţiune turistică, doamne-ajută! Măcar schiţată. Poate că sunt visătoare, dar e bine să fim optimişti. Spre asta ar fi bine să ne îndreptăm chiar dacă nu o să fie staţiune montană sau de interes în principal pentru ceea ce înseamnă turismul montan, măcar să facem primii paşi în acest sens”, a concluzionat Alina Dobriţa.

În ediţiile de săptămâna viitoare ale GDD, atenţia noastră va rămâne îndreptată tot către imaginea Văii Jiului.

Bianca HOLOBUŢ

Sursa foto: facebook

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza