DISTRIBUIȚI
de Corneliu BRAN
Producţia va creşte, chiar dacă o mină dispare
– Domnule director general, vine o nouă iarnă cu destule probleme dificile pentru toată zona economiei şi, implicit, pentru populaţie. Cum este pregătită Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului să treacă de această perioadă, mai ales că anul acesta este anul când din trei mine societatea mai rămâne cu două?
– Noi ne-am pregătit din timp de această iarnă, astfel încât să avem toate capacităţile de producţie funcţionale, pentru a putea astfel asigura cărbunele energetic pe care-l livrăm Complexului Energetic Hunedoara. În acest sens, din septembrie am pus în funcţie un complex mecanizat de mare capacitate, de aproximativ 1.000 de tone, la Mina Paroşeni, urmând ca în cursul lunii noiembrie să punem în funcţie un abataj cu banc subminat la Mina Uricani, care va da undeva la 300 de tone de cărbune. Acest abataj va susţine producţia care se realiza la Mina Petrila, dar la Mina Uricani, astfel încât vom avea aceeaşi producţie de cărbune pe final de an ca şi până acum.
– Cât cărbune dau acum cele trei unităţi şi cât preconizaţi să dea după acele intervenţii tehnice de la cele două mine, de care ne vorbeaţi?
– Până acum am fost şi suntem undeva la 1.000 de tone de cărbune pe zi, iar după luna noiembrie preconizăm să ajungem undeva la 1.400 de tone de cărbune pe zi.
– Deci, chiar dacă se va lucra doar la două mine, producţia va fi mai mare?
– Da, aşa avem în vedere. Să sperăm că totul va decurge normal în acest sens. Noi luăm toate măsurile, atât cât ne stă în putinţă, ca ceea ce ne-am propus să se şi realizeze.
Marile probleme create de CEH 
– În relaţia cu CEH latura financiară constituie o problemă, deoarece complexul energetic vă datorează bani… Şi deloc puţini. Care este situaţia actuală?
– Din punct de vedere economic, chiar dacă în ultimele luni de zile am avut o situaţie mai bună a încasărilor de la Complexul Energetic Hunedoara pe cărbunele livrat, rămânem totuşi cu o creanţă către CEH undeva în jurul cifrei de 40 de milioane lei. Fapt care ne creează dificultăţi în aprovizionarea cu materiale şi cu plata principalilor furnizori cu care avem contracte de servicii şi achiziţii de materiale pentru subteran.
– Ne gândim că aţi avut deja discuţii în acest sens cu noul director general. Ce v-a spus?
– Într-adevăr, am avut deja primele discuţii cu dumnealui, în mai multe rânduri. Trebuie lăsat, cel puţin aşa consider, o perioadă de timp, pentru ca să-şi poată pune toate planurile şi ideile la punct. Apoi vom mai discuta. Am găsit în dumnealui un om cu care cred că o să avem o colaborare bună, deoarece şi eu şi dumnealui vrem doar ca lucrurile să meargă bine, iar angajaţii noştri să poată să muncească în condiţii cât mai bune, astfel încât să realizăm producţia de cărbune şi energia prognozată. Eu i-am făcut domnului director general o scurtă analiză a problemelor comune legate de minerit din cele două societăţi, pentru că orice s-ar zice nu putem să ne separăm de acestea şi dacă ne-am dori: există cam aceleaşi probleme şi în abatajele de la minele viabile ca şi în cele de la minele neviabile.
– Bun, dar de creanţe ce v-a spus în prima fază? Cum s-a gândit să facă cu plata banilor către SNÎMVJ pentru cărbunele livrat?
– E prematur să spun acum de treaba asta, deoarece m-am întâlnit doar de câteva ori, când am discutat alte aspecte legate de problemele din abataje şi de lucrurile care necesită maximă urgenţă…
– Cam cât timp mai puteţi aştepta aceşti bani, aşa încât SNÎMVJ să nu aibă mari probleme? Cam care ar fi, să zicem, termenul limită?
– Ce să vă zic… undeva în luna noiembrie noi o să cheltuim un necesar mai consistent de bani, pentru că la Mina Paroşeni, după cum vă spuneam, am făcut o investiţie destul de costisitoare şi pentru a pune în funcţie acest complex mecanizat de mare capacitate a fost nevoie de achiziţii. Iar în luna noiembrie vor începe să curgă facturile de la aceşti furnizori de unde am făcut achiziţiile („Hidraulica” – ca să dau doar un exemplu…).
– Dacă, totuşi, nu vă vor veni aceşti bani pe care îi aşteptaţi, sau vor veni mult mai puţini, la ce soluţii v-aţi gândit ca să scăpaţi de această cruntă lună noiembrie, cum spuneţi?
– Singura soluţie este comunicarea între cele două entităţi astfel încât să fie problemele rezolvate pentru ambele părţi. Alte soluţii nu prea există în momentul de faţă, legea fiind foarte clară.
– Este cazul să intervină politicul? Din păcate, nimic nu se face la agenţii economici ai statului fără implicarea politică şi politizarea a orice mişcă, inclusiv numirea şefilor, sau a membrilor consiliilor de administraţie şi aşa mai departe…
– Nu, nu este cazul să se intervină politic, pentru că şi aşa nu s-ar putea rezolva nimic. Este vorba doar de o activitate economică şi de o chestiune financiară de plată… Atât şi nimic mai mult… Deci, politicul nu prea are ce să facă sau să ajute. Societăţile noastre sunt atent monitorizate şi de minister, care, într-adevăr, ne-a ajutat să găsim soluţii comune în anumite situaţii grele. Pe de altă parte, situaţiile de blocaj financiar – mă refer la unele firme care ne-au cerut insolvenţa pe motiv că le datoram bani – le-am rezolvat prin comunicare şi respect reciproc, deci nu cu ajutor politic. Ne-am pus la masa dialogului împreună cu reprezentanţii acestor firme, şi fie ei, fie noi am reuşit cumva să rezolvăm şi să trecem peste acea situaţie, pe cale amiabilă. Cam aşa trebuie să se întâmple şi în relaţia cu CEH, legată de aceste creanţe.
„Resursele umane” – eterna problemă
– Începe, din câte ştim, etapa a doua a disponibilizărilor din acest an…
– Da, a doua etapă de disponibilizare are loc în perioada octombrie-decembrie. Cea de-a doua etapă nu va fi finalizată, pentru că noi avem acea notificare de la Bruxelles cu privire la numărul de disponibilizaţi. O notificare care este în fază avansată şi pe fondul căreia s-a discutat la Bruxelles. S-ar părea că cei din Comisia Economică au fost de acord cu toate modificările aduse schemei de ajutor de stat propuse de noi. Însăşi ministerul a garantat că această sumă de ajutor de stat se va respecta. E o chestiune de maxim două săptămâni, undeva spre sfârşitul lunii octombrie, anul curent, cel puţin aşa ne gândim noi, până să primim răspunsul oficial.
– Câţi oameni vor fi disponibilizaţi după noua schemă propusă de dumneavoastră?
– În cazul în care notificarea ne vine aprobată, în etapa a doua vom mai disponibiliza 250 de persoane.
– Ca să se ştie exact, repetaţi pentru cititorii ZVJ ce drepturi vor primi aceşti disponibilizaţi?
– Drepturile pe care le vor primi, garantat, aceşti oameni – şi spun asta pentru că banii sunt aprobaţi şi avem acces la ei fiind din fonduri separate, deci nu din fonduri de producţie – sunt cele 370 de milioane de lei vechi, brut, pentru fiecare angajat disponibilizat în parte – plata compensatorie cum se spune, iar cei care nu vor avea condiţii de pensionare vor beneficia doi ani de zile atât de ajutor de şomaj, cât şi de venituri de completare – undeva în jurul sumei de 1.800 lei pe lună (aici intrând mai mulţi factori: vechime şi alte criterii). La un miner care are 43 de ani, cam asta e suma, undeva în jurul a 1.800 lei.
– Cum s-a rezolvat problema oamenilor de la Petrila, din brigada Cenuşă, care vor din câte se pare să fie transferaţi la Mina Lonea. Un lucru de altfel firesc, din moment ce locuiesc şi au familii în Petrila şi împrejurimi…
– Eu pot să vă spun că doar această noţiune de transfer de la o entitate la alta nu există, deşi am auzit foarte multă lume vorbind despre asta.
– Staţi un pic, dar chiar ministrul de resort, Andrei Gerea, spunea treaba asta, menţionând că doar trebuie să facă o cerere în acest sens… Sau s-a înţeles greşit, sau există o confuzie să înţelegem?
– Nu ştiu ce să zic, dar ştiu că este o procedură legală clară şi altfel nu se poate: lichidarea şi angajarea ulterioară la cealaltă entitate economică, respectiv CEH. Nu mai există demult noţiunea de transfer, pe bază de tabele, cum îi auzeam pe unii vorbind, informând greşit opinia publică. Un lucru trebuie să fie foarte clar, SNÎMVJ nu se opune la aceste angajări ale CEH făcute oamenilor noştri care vor solicita să plece. Oamenii, dacă doresc acest lucru, pot să-l facă. Noi însă, să ştiţi, că milităm în continuare pentru oamenii noştri, pentru a le asigura locuri de muncă plătite, conform contractului, şi pentru a le asigura ceea ce au nevoie pentru a putea menţine producţia.  De aceea, dacă aceşti oameni vor dori să plece, noi trebuie să ne gândim ca să umplem acest gol, astfel încât să putem acoperi toate locurile de muncă de la cele două mine rămase, vorbesc la partea de producţie, astfel încât să putem să obţinem fără probleme producţia stabilită.
– Bine, dar de unde veţi lua oameni şi de câte plecări spre CEH ar fi vorba?
– Deocamdată n-am nimic oficial, nimeni n-a venit să-mi spună că pleacă sau n-a scris vreo cerere de lichidare. Din ceea ce am înţeles de la conducerea Minei Petrila, ar fi vorba undeva la 47 de persoane care lucrează în sectorul direct productiv şi de 13 persoane care lucrează în sectorul indirect productiv. Vreo 60 de persoane. Dar mai multe nu pot să vă spun acum pentru că nu ştiu. Poate mai multe veţi putea afla de la dumnealor, sau de la iniţiatorii acestei dorinţe, dl. primar Păducel, sau dl. lider de sindicat şi brigadier Cenuşă. Deocamdată dumnealor lucrează la Mina Petrila, continuă munca la producţia de cărbune, au locurile de muncă asigurate… Legat de acest gol care s-ar crea prin plecarea celor 60 de oameni la CEH, în acest caz vom suplini numărul de oameni la producţie cu personal aflat momentan în sectorul neproductiv la cele două mine, de la Paroşeni şi Uricani. Îi vom trece pe unii angajaţi din sectorul neproductiv în sectorul productiv, mai ales că, după cum probabil ştie toată lumea, la toate sucursalele miniere numărul sectorului neproductiv e mai numeros decât numărul sectorului productiv. O să încercăm o relocare pe posturi, anumite permutări de personal menite să menţină activitatea productivă în bune condiţii. Totul va fi identificat după ce vom analiza foarte bine organigrama şi calificările respectivilor angajaţi. De altfel, noi la fiecare disponibilizare am venit în sectorul productiv cu oameni din sectorul neproductiv, într-o formă sau alta, aşa că nu va fi nicio noutate nici acum. Totdeauna, înaintea fiecărei etape de disponibilizare, noi am ştiut din timp cine pleacă, cine rămâne, ce locuri de muncă la producţie rămân libere, pe cine putem aduce în loc… aşa va fi şi acum, deci aceste schimbări vor fi bine analizate şi chibzuite. Practic, întotdeauna ne acoperim posturile la sectorul productiv şi abia după aceea dăm drumul la disponibilizări.
Despre ultimul şut şi cum va fi după…
– Cum se va derula proiectul de închidere a Minei Petrila? Când va fi ultimul şut, domnule director general?
– Ultimul şut la Mina Petrila va fi sâmbătă, 31 octombrie, vorbim de schimbul IV, de la 12 noaptea la 4 dimineaţa, urmând ca în noiembrie şi decembrie să realizăm procedurile de închidere de subteran.
– Oamenii vor mai continua să vină să lucreze la Mina Petrila, sau vor pleca spre alte destinaţii, minele Paroşeni şi Uricani?
– O parte din angajaţii Minei Petrila vor continua să vină să lucreze la activităţile specifice închiderii activităţii de subteran, iar o altă parte vor pleca în partea de producţie a celor două mine din vestul Văii Jiului. Majoritatea dintre ei însă vor rămâne la Mina Petrila, deoarece în perioada următoare lunii octombrie vor mai fi multe de făcut la Mina Petrila, mă refer aici la activităţile specifice închiderii unui subteran minier.
– Bun. Dar dacă unii au lucrat în abataje, direct în prima linie, nu vor pierde bani pentru faptul că nu mai lucrează în producţie? Cum veţi proceda?
– Ne-am gândit şi la asta şi avem variante foarte clare pentru cei care sunt acum la frontul de lucru. Dumnealor vor pleca la Uricani, unde vă spuneam că în noiembrie punem în mişcare acel abataj nou. Dacă vor opta să plece acolo, îşi vor putea păstra salariul de încadrare şi funcţiile de miner şi aşa mai departe. Dacă se materializează acele plecări spre CEH, de care am discutat, vom vedea la timpul potrivit de câţi oameni e vorba. În primul rând, să vedem câţi oameni rămân şi câţi sunt cei care vor să plece, raportat cu numărul de oameni de care avem nevoie pentru acel abataj. Se va rezolva problema, sunt sigur de asta.
Câte ceva despre ecologizarea perimetrului minier
– Dacă tot aţi amintit de proiectul de închidere minieră, cam cât timp va dura ca la suprafaţă starea terenului să fie adusă la starea iniţială? Şi v-am mai întreba dacă s-a stabilit cu exactitate ce clădiri mai scapă demolării? Credem că a trecut destul timp de la ultimele negocieri şi acum se ştie exact cum stă treaba, din moment ce peste exact 23 de zile la Mina Petrila va fi ultimul şut legat de producţie…
– Există un proiect clar, acceptat de toată lumea. Suntem în grafic cu lucrările la acest proiect, atât la partea de subteran, cât şi la partea de suprafaţă. Anul acesta ne-am capacitat efortul pe ecologizarea haldelor, la partea ce ţine de suprafaţă. Legat de clădiri, probabil anul viitor va fi un an mai intensiv, pentru că în 2016 toate clădirile trecute în proiectul de ecologizare vor fi demolate.
– La începutul anului, administraţia locală v-a cerut să rezolvaţi unele chestiuni aflate în perimetrul unde se face ecologizarea la suprafaţă de la mină. Atunci aţi ezitat să daţi un răspuns ferm. Acum ce răspund le daţi?
– Cu administraţia locală din Petrila, cu consilierii locali, cu domnul viceprimar şi, în mod special, cu domnul primar am convenit că la un moment dat acele clădiri nu pot fi menţinute deoarece nu există suportul financiar în a le menţine de către comunitatea locală, deşi poate toţi dintre cei care am discutat şi-ar fi dorit asta, ca şi mulţi cetăţeni de altfel. Dacă această chestiune n-a putut fi rezolvată, deoarece nu este posibil, şi Petrila risca să rămână cu nişte ruine în mijlocul oraşului, am putut să rezolvăm partea cu drumul care corespunde perimetrului Minei Petrila şi cu podul de-acolo. Practic, am făcut toate demersurile şi ni s-a acceptat ca, odată cu lucrările de ecologizare, să consolidăm şi să amenajăm acel drum, la fel şi podul care trece peste Jiu înspre oraş. Chiar azi, vine directorul tehnic să susţină modificarea de proiect, urmând ca apoi, odată cu lucrările şi după un program bine stabilit, să se efectueze şi aceste două lucrări.
Paroşeniul nu va rămâne la iarnă fără cărbune
– V-am mai pune o întrebare legată de lipsa cărbunelui la cele două termocentrale din judeţ. Este ilar, dar şi trist, că într-o zonă de cărbune cei de la termocentrale se plâng acum că n-au cărbune! Cum vedeţi iarna aceasta din punctul de vedere al unui director general de societate minieră, dar şi din punctul de vedere al unui inginer care are o experienţă de peste 20 de ani în sectorul minier?
– Pot să vă spun că, personal, nu cred că iarna aceasta Termocentrala Paroşeni, în mod special, dar şi Termocentrala Mintia vor rămâne fără cărbune! Vor avea cărbune şi vor putea trimite căldură în casele oamenilor. De asta sunt sigur! Noi, cei de la SNÎMVJ, asigurăm producţia de cărbune stabilită şi cerută. Dacă şi cei din minele care fac parte din CEH vor face treaba tot aşa cum s-a stabilit, cu toate greutăţile pe care le întâmpină şi ei şi noi, cărbune pentru cele două termocentrale va fi cu siguranţă. Sunt probleme, dar se vor rezolva, cel puţin din punct de vedere al cărbunelui.
Mesaj optimist către ortaci
– În încheiere, dacă mai aveţi ceva de spus, vă rugăm s-o faceţi…
– Doar atât aş vrea să transmit angajaţilor noştri, în mod special celor de la Mina Petrila care îşi încheie anul acesta activitatea: noi, cei din conducerea societăţii, vom încerca să păstrăm toate locurile de muncă ale celor care nu se încadrează în criteriile de disponibilizare, astfel încât oamenii să nu sufere din punct de vedere al salarizării.

 

Comenteaza

Comenteaza