DISTRIBUIȚI

Imaginea care surprinde cel mai bine „evenimentul” de azi: ultimii cărbuni de la Mina Petrila. Fotografie de Mihai Barbu.

Fotografia postată de Mihai Barbu.
Mihai Barbu

Astăzi s-a închis mina Petrila. N-am cuvintele azi, dar îl las pe Robert Ghement să zică, postând aici mailul pe care mi l-a trimis aseară.

„Minerul este o fiinta care sapa in el insusi. Atunci cind se inchide o mina, galerie dupa galerie, este ca intr-o biblioteca veche: praful se ridica de pe rafturile cu carti, pe rind, raft dupa raft, carte dupa carte, pina cind totul devine curat si stralucitor. Apoi paginile cartilor incep a se albi si devin ceea ce erau inainte de a fi. La sfirsit, cerul devine pamint si pamintul cer, Santa Varvara taie bilete la intrarea in mina pentru grupurile de copii care se alearga cu lampase
cu led-uri, oftind iar si iar pentru vremea in care nu stia cum sa explice celorlati sfinti cu ce se ocupa.

Mina rasufla prin puturile de aer ca in tuburile unei orgi, umflind parapantele celor care sar de pe Paring fara sa stie peste cite orizonturi plutesc.

Ofteaza si se linisteste, caci acum fiintele care sapa dupa ei insisi s-au instrainat de ajuns si fac implozie sub egida ministerului culturii.

Nevazut de nimeni, dar subinteles, Nila duce praporele ca la orice inmormantare trecind
pe strazile de Sambata dimineata din Rasa Plansa, apoi prin centru, la fel de serios ca
un director de mina aplaudind Omul Rau in costum si cravata.

Doar el si Varvara stiu ca minele sunt inchise de cind s-au deschis.

Pentru Igor”

Comenteaza

Comenteaza