Producția de huilă, în fiecare an mai mică

519

Ministerul Energiei a finalizat analiza stadiului actual al sistemului energetic național, din datele centralizate reieșind că producția de huilă este de la an la an mai mică.

Lipsa banilor pentru investiții, disponibilizările masive și închiderea perimetrelor miniere a condus la o producție tot mai mică de huilă. Din 2008 și până acum, huila extrasă din minele din Valea Jiului a fost din ce în ce mai mică, înjumătățindu-se.

Potrivit datelor centralizate de Ministerul Energiei, producția națională de cărbune s-a redus în ultimii trei ani cu 31%, în contextul diminuării producției de lignit cu 32%, respectiv a producției de huilă cu 13%.

În ceea ce privește huila, în 2008  au fost extrase 2.809.925 tone, 2009 – 2.199.681 tone, 2010 – 2.283.345 tone, 2011- 2.121.574 tone , 2012 – 1.876.062 tone , 2013- 1.839.667 tone și în 2015 – 1.583.350 tone.

”Ca urmare a restructurărilor sectoarele minier și energetic din România, în prezent întreaga producţie de huilă este realizată de Divizia Minieră a Complexului Energetic Hunedoara (CEH), prin patru exploatări miniere, şi de Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului SA, prin trei exploatări miniere. Deşi în ultimii ani producţia naţională de huilă a avut o tendință descrescătoare, România ocupă locul 7 între producătorii de huilă din ţările membre ale UE. Şi la nivelul UE producţia de cărbuni superiori s-a redus cu 6% în 2014 față de 2013, de la 111,7 milioane tone la 105,7 milioane tone”, se arată în documentul elaborat de Ministerul Energiei.

Majoritatea zăcămintelor de huilă din România sunt concentrate în bazinul carbonifer al Văii Jiului, puterea calorifică medie a rezervelor sigure fiind de 3.650 kcal/kg. ”Zăcămintele de huilă din România sunt situate în condiţii geo-miniere complexe, iar caracteristicile mineralogice ce influenţează calitatea se situează la limita inferioară”, mai arată documentul.

La momentul actual, oferta de huilă la nivelul actualilor producători din România este mai mică decât cererea.

”Gradul de asigurare la nivelul actual de producție (1,5 mil tone anual) este de 36 ani”, mai arată reprezentanții ministerului.

La începutul lunii ianuarie 2016, CEH a intrat în procedură de insolvență și este de așteptat ca procesul de restructurare să ducă la o reducere a dimensiunilor CEH, în scopul eficientizării sale economice, după cum arată analiza Sistemului Energetic Național.

La CEH, Divizia Minieră dispune de peste 87.927 m de lucrări miniere subterane (puţuri, galerii, plane înclinate, suitori, etc.) precum și de construcţiile de suprafață (corpuri administrative, stații de ventilatoare, ateliere mecanice, electrice etc.) la toate cele patru exploatări miniere.

La CEH, cărbunele se exploatează din două abataje cu complex mecanizat (E.M. Livezeni și E.M. Lupeni), 10 abataje cu banc subminat și 2 abataje frontale echipate cu stâlpi SVJ și grinzi GSA.

Avantajele competitive ale huilei sunt reprezentate de existența unei rezerve exploatabile concesionate de peste 100 milioane tone, concentrată într-un zăcământ unic, cu grad de asigurare de circa 60 de ani. Infrastructura existentă, atât la suprafață cât și ca lucrări miniere principale de deschidere ce pot fi utilizate pe termen lung pentru extracția propriu-zisă cât și existența infrastructurii necesare pentry transportul huilei către beneficiari reprezintă un alt avantaj.  Tot la avantaje se încadrează concentrarea teritorială a exploatărilor miniere într-o zonă relativ restrânsă și existenţa de personal calificat în activitatea minieră, tradiție și expertiză profesională, precum și contribuția la securitatea energetică naţională în situaţii de criză, comparativ cu alte resurse.

La oportunități sunt încadrate menţinerea unei infrastructuri miniere adecvate cererii interne de huilă, astfel încât să fie asigurată continuitatea producţiei pe o perioadă mare de timp și securitatea în aprovizionarea cu resurse energetice. Tot la oportunitate se regăsește și posibilitatea implementării proiectelor de captare a metanului din cărbune și a emisiilor de metan din zăcămintele aflate în exploatare, dar și degazeificarea cărbunelui.

Deficiențele sectorului extractiv al huilei sunt reprezentare de condiţiile geologo-miniere dificile de exploatare (adâncime, tectonică, stratigrafie, variabilitate); gGrad ridicat de periculozitate a exploatării din cauza conţinutului ridicat de metan al zăcământului, cu predispoziţie la autoaprindere și explozii sau puterea calorifică scăzută față de oferta internaţională. Gradul redus de mecanizare și utilajele uzate fizic și moral reprezintă alte deficiențe ale sectorului.

Riscurile sunt legate de creşterea costurilor de producţie, generate de obligativitatea respectării condiţiilor de protecţie a mediului și de securitate și sănătate în muncă, vulnerabilitatea socială dată de caracterul monoindustrial al zonei, sau dependența producţiei de huilă de funcţionarea unui număr restrâns de capacități de producere a energiei.

Mihaela MIHAI

Gazeta de dimineata

 

 

Comenteaza

Comenteaza