REMEMBER: 8 ani de la EXPLOZIA din Mina Petrila

351

Mina şi-a luat și atunci tributul: 12 vieţi, 12 destine frânte. 13 copii au rămas orfani.

PREAMBUL

Petrila, 15 noiembrie, 2008. Campanie electorală pentru alegerile parlamentare. Daniel Surulescu, directorul general al CNH (Compania Națională a Huilei) și Petre Drăgoescu – directorul pentru securitate şi sănătate în muncă – se ocupau cu promovarea lor în campanie electorală, fiind candidați din partea PNL la alegerile din 30 noiembrie 2008.

Cei doi erau în concediu, însă, cu doar o săptămână în urmă, făceau o şedinţă prin care le-au cerut directorilor de subunităţi să îi convingă pe mineri să îi voteze. În momentul producerii exploziei, directorul general Daniel Surulescu îşi făcea campanie în oraşul Vulcan, unde dădea o masă minerilor care au jucat fotbal, tot pentru promovarea lui ca deputat.

FILMUL EVENIMENTELOR

Sâmbătă, 15 noiembrie 2008… Oraşul Petrila din Valea Jiului. E linişte, parcă prea multă linişte. Bărbaţii sunt plecaţi la muncă. E o zi nelucrătoare, ca şi duminicile. Bărbaţii merg, totuşi, în şut. Se plăteşte dublu, vin bani mai mulţi. În Petrila, viaţa e aspră şi locurile de muncă sunt puţine. Banii câştigaţi în plus înseamnă hrană pentru familie.

Imediat după ora 15:00, liniştea e spartă de o veste ce vine de la televizor: în mină a avut loc un accident. Vestea le dă fiori… La serviciu erau aproape 100 dintre ai lor. Imediat la poarta minei se strâng rudele. Aşteaptă şi speră. Nimeni nu le spune nimic. Se iau doar măsuri de securitate, dar nu în subteran, ci la suprafaţă. Paznicii nu mai fac faţă. Sunt aduşi poliţişti şi jandarmi.

La televizor se anunţă veşti triste: în jurul orei 14:50, în subteran a avut loc un teribil accident. La mină e tăcere. Nimeni nu spune nimic. Minutele se scurg greu. O bucată de balustradă cedează sub greutatea mulţimii…

“Vrem să ştim ce se întâmplă. De ce nu ne spune nimeni nimic? Cine a murit? Daţi-ne numele lor. Cumnatul meu e acolo”, strigă o femeie. “Nu ne-au spus nimic. Dacă ne spuneau, mai eram aici? Poate eram deja la spital. Aici lucrăm, avem aici colegi, prieteni, rude, de două ore aşteptăm degeaba…”, spune şi un ortac, care nu înţelege de ce nu sunt lăsaţi să intre pe poarta minei. “Hoţilor! Luaţi salarii de zeci de milioane pe cadavrele minerilor noştri”, strigă un altul. Nici un oficial nu spune nimic.

Sunetele sirenelor ambulanţelor taie aerul. Veşti contradictorii. Unii ortaci ies din mină. Se simte fiorul morţii… Răniţii sunt transportaţi la Spitalul de Urgenţă din Petroşani. După ore de aşteptare, primarul oraşului Petrila, Ilie Păducel, anunţă la televizor că opt mineri au murit. În cele din urmă, vine şi un anunţ din partea oficialilor. Directorul general adjunct al CNH Petroşani, Constantin Jujan, admite în faţa mulţimii că sunt opt morţi şi opt răniţi. Numele lor nu este făcut public. Oamenii intră în panică. Lacrimi şi durere… “Soţul meu este acolo. Nu ştiu nimic de el. Doamne, ce mă fac?”, plânge o femeie.

SEMNE DE ÎNTREBARE

Printre veştile contradictorii despre posibilii morţi apar şi primele declaraţii. Cu teamă şi sub protecţia anonimatului, oamenii încep să vorbească. “Acest accident e sfârşitul minei. Va fi închisă şi vom rămâne pe drumuri. În subteran, concentraţia de gaz metan e depăşită de două sau de trei ori. Maximul admis este de 2%. în subteran era între 5% şi 8%.”

Apar şi informaţii legate de un incident petrecut cu o zi în urmă la mina de la Petrila. Un miner a ajuns la spital prezentând o intoxicaţie cu monoxid de carbon. Mai târziu, informaţia a fost confirmată de medicii de la Spitalul din Petroşani, care au adăugat că după ce a primit îngrijiri, minerul a fost lăsat să plece, pentru că nu avea nevoie de supraveghere medicală. Oamenii spun că erau obligaţi să intre în mină şi că şi miercuri două persoane au suferit arsuri.

MOARTEA VINE LA INDIGO

Ora 14:50 – în mina de la Petrila sunt aproape 100 de ortaci. Opt au murit şi alţi opt au fost răniţi. Ceilalţi reuşesc să iasă din mină. Potrivit şefului Departamentului Securitate şi Sănătate în Muncă Petroşani, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara, Ileana Bodea, accidentul s-a produs din cauza unei explozii sau a unei aprinderi de metan: “Accidentul s-a produs în subteran, la minus 250 de metri sub nivelul mării (circa 1.000 de metri adâncime), în abatajul 431. În zona respectivă erau 13 persoane. O comisie formată din reprezentanţi ai ITM Hunedoara şi ai Parchetului va cerceta cauzele care au dus la producerea accidentului”.

Câteva ore mai târziu se decide ca salvatorii minieri să intre în mină. 10 salvatori minieri, adică două echipe, au coborât în subteran. O decizie absolut neinspirată. O nouă explozie, produsă în jurul orei 18:40, a ucis alte patru persoane. Oficialii CNH Petroşani declară că, în momentul în care s-a dat alarma, cinci dintre membrii echipelor de salvare porniseră spre locul deflagraţiei, iar restul aşteptau în zona de aer curat, dar au fost surprinşi de suflul exploziei. În jurul orei 20:00 s-a luat decizia sistării, pe o perioadă de 48 de ore, a tuturor operaţiunilor de salvare.

Lacrimi, chipuri împietrite, guri care nu mai pot să scoată nici măcar un sunet şi un oraş înmărmurit de durere. E Petrila şi oamenii ei, e o zi câinoasă dintr-un noiembrie sumbru.

Mina şi-a luat tributul: 12 vieţi, 12 destine frânte. 13 copii au rămas orfani.

“E CRIMĂ CU PREMEDITARE!”

Accidentul de la Petrila arată, din nou, în ce condiţii se lucrează în minerit. “E mai rău ca în Irak sau Afganistan. Galeriile sunt strâmte şi joase. E cald ca în Iad aici, dar ce să facem? Lucrăm ca pe timpul lui Ceauşescu, în condiţii nesigure şi acum ne temem că vom rămâne şi fără locurile astea amărâte de muncă. Mina arde. Câştigăm în jur de 12 milioane de lei vechi. Nu ai cui să te plângi. Şi la Orizontul 150 e foc de mină, dar nu au oprit activitatea, aşa cum ar fi trebuit”, povesteşte un miner, sub protecţia anonimatului.

Conducerea CNH pretinde că nu avea cunoştinţă despre vreo depăşire a concentraţiei de metan, în ciuda celor spuse de mai mulţi angajaţi ai EM Petrila. “În momentul exploziei, pe staţia telegrizumetrică era o concentraţie de patru ori mai mică decât cea normal admisă. Cu siguranţă a fost metan că, dacă nu era, nu se putea întâmpla explozia. Expertiza pentru ceea ce s-a întâmplat acolo o vor face alte organe abilitate, respectiv ITM şi INSEMEX Petroşani. Este interzis să se lucreze în condiţii de foc de mină”, a declarat Daniel Surulescu, directorul CNH Petroşani. Şi Petru Drăgoescu, directorul pe probleme de securitate şi sănătate din cadrul CNH, a susţinut că în subteran concentraţia de metan era de patru ori mai mică decât limita admisă.

Pe de altă parte, Miron Cozma îi contrazice pe oficialii CNH Petroşani: “Este crimă cu premeditare! Oamenii nu aveau ce să caute în subteran. Ei nu trebuiau trimişi acolo. Zona trebuia izolată! Liderul de sindicat (n. r. – Ion Temneanu) unde a fost?! Am informaţii de la oameni că staţiile de captare erau învelite cu pungi de plastic, ca să nu fie depistată concentraţia mare. După ce s-a întâmplat prima tragedie şi opt oameni şi-au pierdut viaţa, nu trebuia ca salvatorii să intre în subteran. Mai mult, la această oră, în Valea Jiului există mai multe bombe cu ceas la Lupeni, Vulcan şi Livezeni. De această dată nu morţii sunt de vină. O să văd ce pot să fac, să găsesc avocaţi, poate mă ajutaţi şi voi, cei de la Jurnalul Naţional, care m-aţi mai sprijinit, să se facă dreptate!”.

VOIA SĂ FIE SALVATOR MINIER

Adrian Măţan era cel mai tânăr dintre cei 12 morţi din accidentul de la Petrila. Avea doar 27 de ani. Provenea dintr-o familie de mineri. Era ajutor de miner şi student la Facultatea de Construcţii din Petroşani. Lucra în mina de la Petrila de câţiva ani.

“Chiar îi plăcea ceea ce făcea. Muncea cu pasiune, din acest motiv se ducea la lucru şi sâmbăta. Se băga unde era mai greu, împreună cu salvatorii. Şi el voia să ajungă inginer şi apoi salvator”, povestea cumnata lui. Nu a mai apucat ziua aceea, cum nu a mai apucat-o nici pe cea în care urma să se căsătorească în primăvara anului viitor.

Sâmbătă, 15 noiembrie 2008, el a primit sărutul morţii, alături de alţi 11 ortaci. A doua zi, la Capela “Bobocul” din Petroşani, unde a fost depus trupul neînsufleţit al tânărului, rudele şi prietenii priveau înmărmuriţi un sicriu: al lui Adrian.

Bilanţ oficial al tragediei

Inginerul-şef de producţie, dar şi câţiva mineri-şefi se află pe lista oficială a celor decedaţi în 15 noiembrie 2008 în exploziile de la Mina Petrila, potrivit listei oficiale afişate.

Persoanele decedate: Brad Iosif, inginer-şef producţie (44 ani), inginer Holingher Doru, şef Sector I (39 ani), Stoian Vasile, miner, Sector I (38 ani), Măţan Adrian, ajutor miner front, Sector I (27 ani), Mateş Dan, sondor, Sector VI (35 ani), Moş Silviu, miner-şef schimb, sector I (36 ani), Şipoş Cristian, miner, Sector I (34 ani), Alecsa Marcel Alin, sondor, Sector VI (36 ani), Frăţilă Daniel, miner-şef de schimb, Sector VI (38 ani), Elekeş Attila, miner galerie, Sector VI (35 ani), inginer Vişan Trandafir, adjunct-şef Sector I (40 ani), Puian Nicolae, miner-şef de brigadă (36 ani).

Răniţii grav: Socolescu Alexandru, miner Sector 1, Lăban Cristian, lăcătuş Sector IV, Tirintică Victor, inginer electromecanic, Sector 4, Matei Petru, muncitor necalificat Sector I, Loghin Constantin, lăcătuş, sector IV, Alexa Nicolae, miner, Sector I, Iordache Nicolae Florin, ajutor de miner, sector I, Bodoni Şandor, miner Sector I, Bâlbă Sorin Mihai, miner-şef brigadă, Sector IV, Trăilă Sorin, artificier Sector VI, Badea Vasile, miner-şef de schimb, Sectorul II.

Mafia din industria minieră

Metanometrele folosite la toate minele din Valea Jiului au cel puţin un sfert de secol vechime. Acestea ar fi trebuit casate de cel puţin 15 ani, deoarece după 1989 nu s-au mai importat piese de schimb pentru ele, iar metrologii mineri le repară cu diverse improvizaţii, motiv pentru care acestea dau erori care costă viaţa celor ce lucrează în subteran.

“La ora aceasta mai există foarte puţine aparate de acest gen, vreo 20-30 care se plimbă de la o mină la alta. Sunt vechi de peste 25 de ani, se folosesc în condiţii extreme şi nu mai indică corect concentraţia de gaze din galeriile minei”, a declarat P.B., metrolog la exploataţia minieră Petrila.

UN TUN ÎN FAMILIE

Compania Naţională a Huilei Petroşani a devenit notorie pentru firmele-căpuşă ale unor angajaţi şi prieteni ai directorilor de mină. Un bun exemplu – metanometrele “AllHam”. Acestea au fost cumpărate de către CNH de la o firmă de apartament din Petrila, SIP SRL. Aceeaşi firmă, care are sediul într-un apartament de bloc unde locuieşte administratorul firmei, a primit şi contractul de întreţinere pentru noile scule de măsurare. Conform contractului, suma plătită de la buget pentru aceste scule şi pentru întreţinere a fost în jur de 790.000 de lei, fără TVA.

Metrologii de la minele din Valea Jiului au sesizat conducerea CNH despre aceste metanometre, că sunt mult prea sensibile şi că se strică foarte des, deci nu erau fiabile pentru munca în subteranele din Valea Jiului. Acelaşi metrolog de la mina din Petrila declara că minerii nu foloseau noile metanometre şi că apelau zilnic la vechile scule de fabricaţie est-germană şi la cele ruseşti. El spunea atunci că aceasta a fost adevărata cauză pentru care au avut loc şi cele trei explozii, dintre care prima neconfirmată oficial.

Mii de mineri pierduţi

Valea Jiului şi-a câştigat renumele de Valea Plângerii din cauza numeroaselor accidente de muncă petrecute în zonă. Mii de oameni şi-au pierdut viaţa.

La Mina Anina, din 1792 şi până astăzi, au murit peste 1.000 de oameni. Şi Mina Petrila are un istoric la fel de dramatic: în 1982, 14 mineri au murit, iar alţi 15 au fost răniţi, după ce praful de cărbune s-a aprins. La 26 iulie 1996, trei mineri şi-au pierdut viaţa într-un accident, în timpul unei intervenţii la puţul de aeraj al minei. Platforma pe care se aflau s-a rupt şi minerii au căzut de la o înălţime de 43 de metri.

La 10 decembrie 1996, doi mineri au murit şi alţi doi au fost grav răniţi în urma unei surpări, iar un an mai târziu, un inginer a murit lovit de un stâlp metalic. În mai 2004 au avut loc două accidente, în care au murit şase angajaţi ai Exploatării Miniere. În iulie 2005, doi mineri şi-au pierdut viaţa într-un accident de muncă. Şi în 2007, un miner de 45 de ani, angajat la Exploatarea Minieră, a suferit un accident grav, în urma căruia a fost diagnosticat cu “traumatism cerebral toracal cu transsecţiune medulară, paraplegie flască”.

Author:

Hunedoara Libera

Comenteaza

Comenteaza