România are nevoie de cărbune. Paradoxal, anul acesta își încetează exploatarea două unități miniere

286

Cărbunele este important pentru asigurarea securității energetice a României. O arată ultimele săptămâni în care gerul a pus stăpânire pe țară, însă cu toate acestea România are o strategie de eliminare a exploatării de huilă.

La finele acestui an își vor înceta activitatea extractivă încă două unități miniere. Este vorba despre minele Paroșeni și Uricani, incluse pe programul de închidere în baza căruia minele de huilă pot beneficia de subvenție conform deciziei 797/2010 a Comisiei Europene. Statul român vrea – și chiar a primit acceptul Comisiei Europene- să introducă și minele Lonea și Lupeni pe programul de închidere care se va derula până la finele anului 2018.

Conform planului de închidere aprobat de Comisia Europeană, doar până la 31 decembrie 2017 va mai putea fi extrasă huilă din cele două unități miniere. Până în prima jumătate a anului viitor se vor realiza lucrările de închidere a subteranului și ecologizare a suprafețelor.

În perimetrul celor două unități miniere – Paroșeni și Uricani- ar mai fi huilă. Însă odată cu încetarea activității extractive aceasta va rămâne în subteran, la fel cum s-a întâmplat și la mina Petrila, unitate minieră la care activitatea extractivă a încetat încă din toamna anului 2015.

”Din punct de vedere al deschiderilor și pregătirilor, la finele acestui an nu mai rămâne huilă ce poate fi exploatată. Dacă ar fi să se mai facă deschideri mai departe DA, se mai poate exploata, pentru că zăcământ în perimetrul pe care există licența atât la Paroșeni cât și la Uricani este cărbune”, spun reprezentanții Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului.

Deși mai există cărbune ce ar putea fi exploatat de statul român, programul de închidere în baza căruia se alocă subvenția pentru minele de huilă este făcut în așa fel încât activitatea extractivă trebuie încheiată, chiar dacă mai există rezerve.

Valea Jiului are suficientă huilă pentru ca mineritul să mai poată funcţiona mulţi ani de acum încolo, însă nepăsarea şi lipsa unor programe bine gândite au pus activitatea extractivă pe butuci.
Anul trecut, oficialii de la Ministerul Energiei arătau că în Valea Jiului există o rezervă totală de cărbune de 53,2 milioane de tone. Din această cantitate totală, cea mai mare rezervă este la exploatarea minieră de la Livezeni (17,5 milioane de tone),  iar cea mai mică (7 milioane de tone) este la exploatarea minieră Lonea.
Indicatorii tehnici de producție în perioada 2013-2015 arată că în 2013 s-au extras 1,296 milioane de tone de cărbune, cu un număr total de angajați de 5.100, în 2014 s-au extras 1,158 milioane de tone de cărbune, cu un număr total de angajați implicați în activitatea minieră de 4.700, iar în 2015 s-au extras 956 de mii de tone de cărbune, cu un număr total de 4.500 de angajați implicați în activitatea minieră. În 2016 se preconiza extragerea a 1.038.000 de tone, din care sortat 965,6 mii de tone, iar supus spălării 72,44 mii de tone.
În baza acestor indicatori, statul român a ajuns la concluzia că mai trebuie să închidă două unități miniere, Lonea și Lupeni. Procedura ar fi aceeași ca la minele pe închidere, adică până la finele anului 2018. La sfârșitul anului trecut, guvernul a aprobat și subvenția pentru cele două unități miniere, însă nu a fost adoptată și Hotărârea de Guvern necesară, astfel încât banii nu au ajuns la minele Lonea și Lupeni.
Acum, actualul ministru vrea revizuirea acelei ”strategii„. Asta după ce timp de două săptămâni lignitul din Gorj și huila din Valea Jiului au menținut sistemul energetic național la parametrii optimi.
Huila este hulită pentru costurile ridicate, cauzate de lipsa investițiilor. Motivând că sunt neeconomice, statul a închis, rând pe rând, unitățile miniere din Valea Jiului și continuă să facă acest lucru. Odată închise, minele de huilă nu vor mai putea fi redeschise, întrucât costurile ar fi mult prea mari.

În 2010-2011, când chinezii veneau des în Valea Jiului, asiaticii au ajuns la concluzia că la mina Livezeni, decât să se continue lupta pentru a ajunge la stratul 13, mai bine se deschide o unitate nouă, pe planuri înclinate, costurile fiind mai mici.

Mai mult, același stat folosește ca și ”ghid” pentru închiderea unităților miniere ”un manual de pe timpul Băncii Mondiale, cu rambleerea puțurilor”. Adică umplerea puțurilor cu piatră și moloz.

Informațiile GDD arată că polonezii, ale căror mine de huilă se confruntă și ele cu probleme, dar statul face eforturi pentru a continua extracția, vor să facă un proiect pe fonduri europene să recupereze agentul termic din subteran. Adică bagă apă de afară, care se încălzește în subteran  la o anumită temperatură și ajunge la suprafață cu până la 15  grade mai caldă.

În Ungaria puțurile unităților miniere au fost închise cu rășini poliuretanice și nu cu moloz ca în România.

Adică, în alte țări, rezervele nu sunt îngropate. Minele  nerentabile, dar cu rezerve au fost preluate de o societate de închidere, sunt restructurate, dotate cu utilaje și scoase la privatizare operațiune care permite continuarea exploatării.

Cu rezerve de sute de milioane de tone, România a importat în ultimii ani sute de mii de tone de huilă, cu zeci de milioane de euro. Banii ar fi putut fi investiți în retehnologizarea unităților miniere care din lipsa investițiilor au ajuns  să dea doar undeva la 4000 de tone de huilă (cele șase mine care mai funcționează în Valea Jiului- 4 viabile și 2 neviabile).

”Am ajuns aici pentru că banii de investiții, din 97 când a fost primul val de disponibilizări,  și până acum, s-au băgat în salarii. Nimeni nu și-a pus întrebarea ce se urmărește?”, spunea, pentru GDD, unul dintre minerii din Valea Jiului.

La acest moment,  viziunea nu este departe de cea din 97. Mai bine zis lipsește cu desăvârșire.

” Nimeni nu are o strategie. Nu vedem peste ani. Ne trebuie cărbune sau nu ne trebuie? Se vede că ne trebuie…, dar nu avem nevoie de el”, continuă minerii.

Specialiștii în minerit spun că minele din Valea Jiului, pe care statul le vrea închise, ar putea fi competitive, dar numai dacă se vor face investiții.

”Doi-trei ani să nu-i întrebe pe cei din minerit de producție, să se aloce bani de investiții, și apoi minele ar putea funcționa. O dovedește mina Vulcan unde, după explozia din 2001, 500 de oameni au plecat la alte unități și au rămas cu 1000 de oameni. A început programul Itochu, au fost aduse transportoare, foreze, ceva de flux de transport. S-au modernizat și de aceea Vulcanul și în zi de azi, din 2007, au cel mai mic cost pe gigacalorie”, încheie cunoscătorii mineritului.

Se spune că Valea Jiului stă pe un munte de huilă. La propriu. Muntele din adâncuri nu este însă cunoscut la adevărata lui întindere cantitativă, întrucât explorările geologice nu au mai fost realizate de la nivelul anilor 90.

Potrivit unei analize efectuate la nivelul anului 2015 de Agenția Națională de Resurse Minerale, România avea  54 de zăcăminte de huilă,  din care şapte în exploatare cu rezerve de 230 de milioane tone şi 47 de perimetre neexploatate sau închise, cu rezerve de 373 milioane tone. Adică undeva la 600 de milioane de tone de huilă.

Proiectul strategiei energetice, publicat pe site-ul Ministerului Energiei, arată că deşi în ultimii ani producţia naţională de huilă a avut o tendinţă descrescătoare, România ocupă locul 7 între producătorii de huilă din ţările membre ale Uniunii Europene.

Potrivit documentului, oferta de huilă la nivelul actualilor producători din România este mai mică decât cererea, iar gradul de asigurare la nivelul actual de producţie (1,5 milioane tone anual) este de 36 ani. Acești ani nu vor fi însă atinși atâta vreme cât se dorește încetarea exploatării de huilă cât mai repede.

Mihaela MIHAI

Gazeta de dimineata

Comenteaza

Comenteaza