Scrisoare deschisă adresată celor care conduc mineritul de huilă, clasei politice, indiferent de culoare, şi guvernanţilor

169
de Ziarul Vaii Jiului
În urma 
discuţiilor dezbătute luni la masa rotundă de la Petroşani, privind aportul huilei în viitoarea strategie energetică a ţării, de 7-8%, după cum ne-a informat domnul profesor Victor Vaida, în cuvântul şi acţiunile căruia noi, minerii Văii Jiului, ne punem acum mari speranţe, am simţit necesar să scriem această scrisoare deschisă, prin care să ne exprimăm gândurile şi trăirile noastre, ale celor ce muncim în subteranele Minei Petrila şi Minei Lonea, indiferent de sindicatele pe care le slujim de ani de zile.
După cele spuse
în ultimele luni de guvernanţi – şi să sperăm că nu e doar politică, doar campanie electorală – şi după ce a susţinut la Petroşani domnul profesor Victor Vaida, avem speranţa că în primul rând se va rezolva cu tot ce ţine de retehnologizare minieră şi, în acelaşi timp, cu tot ce ţine de angajări de tineri care să poată duce mai departe mineritul peste 4-5 ani, când mulţi dintre actualii mineri din abataje nu vor mai fi. Să sperăm că acum sunt luate în calcul toate problemele ce ţin de minerit, inclusiv de termocentralele Mintia şi Paroşeni, astfel încât începând cu anul 2015 această ramură a energiei să fie puternic relansată, şi, într-adevăr, din 2016 huila să poată susţine 7-8% din energia strategică a României.
Totuşi,
în aceste zile, noi minerii suntem puţin descumpăniţi şi chiar dezamăgiţi, pentru că nu înţelegem de ce pe piaţa muncii guvernanţii şi CEH-ul nu scot decât 15 locuri de muncă pentru Mina Lonea şi alte vreo câteva zeci de locuri pentru celelalte mine viabile, când se ştie faptul că doar Mina Lonea are în momentul de faţă o capacitate de absorbţie de minim 300 de locuri de muncă, care ar trebui să fie ocupate de personal cât mai repede. Nu se poate ca cea mai bună mină, cu o rezervă de cărbune considerabilă, să primească acum doar 15 angajări, o mină care după puţin timp va trebui să ţină în spate tot oraşul Petrila, inclusiv Lonea şi satele aparţinătoare, care nu sunt puţine. După cum ştiţi, Mina Petrila este trecută pe programul de închideri de mine şi mai devreme sau mai târziu (să sperăm cât mai târziu!) ea îşi va înceta activitatea. Data de închidere se va stabili de cei care conduc destinele mineritului astăzi şi de cum s-au trimis datele, corecte sau nu, către Consiliul Concurenţei, minister şi apoi Uniunea Europeană, toată treaba stând şi în susţinerea politică sau nu a actualei puteri.
În aceste zile care au trecut 
Petrila a obţinut şi un mic avantaj, în sensul că în Consiliul de Administraţie al SNÎMVJ a ajuns un petrilean, un fost inginer şi şef de sector la Mina Petrila, cu rezultate bune în perioada cât a activat. Acest om ar putea sprijini mai mult de-acum înainte Mina Petrila, din funcţia de preşedinte al C.A., astfel încât şi această mină să se închidă măcar la finalul lui 2017, în momentul de faţă mina având rezerve pregătite de exploatare câţiva ani buni de-acum încolo, fiind mare păcat să pierdem atâta cărbune, cum s-ar întâmpla în caz de închidere.
Toată lumea ştie 
că documentele de „salvare a minei pentru o perioadă de încă doi ani” au fost înaintate de către conducerea SNÎMVJ, prin directorul general Aurel Anghel, către Consiliul Concurenţei şi guvern. Până acum, pe toţi cei din conducerea SNÎMVJ, pe care-i întrebam noi, sindicaliştii, sau cei din presă, de deciziile luate, ne răspundeau că acestea se iau de Consiliul de Administraţie. Asta înseamnă că de-acum înainte responsabilitatea îi revine noului preşedin­te al C.A., deoarece pe deasupra e petrilean dar şi şef de partid aflat la putere. Da, domnule, responsabilitatea de-acum vă aparţine, şi orice scurtcircuit pe linia minelor din localitatea Petrila vă va aparţine cel mai mult dumneavoastră! Acolo nu e un post de fandoseală, e un post de responsabilitate, iar orice greşeală mare vă scoate din jocul politic pentru totdeauna.
Practic, 
domnilor din sfera politică, deciziile vă aparţin şi răspundeţi de siguranţa celor câtorva zeci de mii de suflete din oraşul Petrila. Părerea noastră, a minerilor, este să nu-i mai ţineţi pe cei care strâng bureţi şi afine pe marginea străzii, mai bine băgaţi-i în subteran, că mai toţi sunt foşti mineri sau lucrători în subteran. Numai aşa oraşul va avea un viitor şi administraţia locală va putea colecta şi de la aceşti oameni taxe şi impozite, care vor aduce în timp venituri mai mari la bugetul local şi al ţării.
Toate ţările europene 
care au investit cu adevărat în oameni sunt astăzi la un nivel foarte înalt, din toate punctele de vedere. Dacă vrem şi noi asta cu adevărat, atunci stimaţi şefi din conducerea mineritului, stimaţi guvernanţi şi oameni politici, investiţi mai mult în oameni, creaţi locuri de muncă cu adevărat, nu doar vă prefaceţi că le creaţi, ajutaţi mai mult tinerii şi pătura de mijloc a ţării, investiţi în proiecte mai multe în economie şi în infrastructură şi veţi vedea peste câţiva ani şi schimbările în bine! Altfel, riscăm să devenim o ţară de bananieri, de sclavi moderni, o ţară slabă, coruptă, cu o mână de oameni potenţi şi restul trăind ca vai de ei, o ţară fără clasă de mijloc şi cu o societate care nu mai produce ci doar consumă resturile Europei.
Semnează:
Mai mulţi mineri sindicalişti din cadrul minelor Petrila şi Lonea – reuniţi în cuget şi-n simţiri pentru o cauză comună: viitorul mineritului de huilă!

Comenteaza

Comenteaza