Sîrbu și Blaga

15
de Ziarul Vaii Jiului

Se știe că în literatură prieteniile sunt o parte importantă a peisajului literar de la un moment dat. Alături de viața propriu-zisă a autorilor, acestea pot fi considerate o parte a operei care nu încetează să ne fascineze, să ne contrarieze, să ne facă să înțelegem mai bine contextul în care autorii s-au dezvoltat, au scris etc…
Poate unele idei au apărut la o bere sau un pahar de vin, care au dat naștere unei discuții interesante. De asemenea, au existat prietenii literare care i-au transformat complet pe cei implicați. Mă gândesc la cercurile, curentele la care au aderat numeroși scriitori, gânditori, oameni de știință. În literatura română este de notorietate prietenia scriitorului petrilean I. D. Sîrbu cu Lucian Blaga.
În urmă cu mai mulți ani, eu și caricaturistul Ion Barbu i-am făcut o vizită sorei lui Sîrbu, Irina Sîrbu. Aceasta ne-a primit cu căldură, în atmosfera relaxată a apartamentului ei de pe str. Constructorul din Petroșani (pe bloc Sindicatul Liber E.M. Livezeni, președinte Adrian Jurca, a pus o placă de alamă care amintește că aici a locuit I.D. Sîrbu). Printre altele, am vorbit de prietenia dintre Blaga și Sîrbu. Doamna Irina spunea că Blaga îl aprecia foarte mult pe Sîrbu datorită talentului extraordinar de povestitor al scriitorului din Petrila. Totodată, lui Blaga îi plăcea și umorul de care dădea dovadă Sîrbu. S-ar părea că Sîrbu era cel mai bun prieten al marelui filosof. De multe ori Blaga îl chema pe Sîrbu pe la el, ca să-i alunge stările de depresie ori singurătatea. Astfel, s-a creat o puternică legătură între cei doi.
Pe de altă parte, și doamna Irina Sîrbu l-a cunoscut pe Blaga. Acesta a insistat ca ea să-l cunoască chiar la Cluj. Doamna Irina povestea că, în anii grei ai dictaturii comuniste, lucra la mină, ca funcționar. Dânsa distribuia un soi de bonuri de masă celor care ieșeau din șut. Se întâmpla deseori ca un miner să moară ori să nu vină la serviciu. Doamna Irina colecta toate aceste bonuri cu care se putea achiziționa hrană și le trimitea la Cluj, fratelui ei. Acesta cumpăra mâncare pentru el și pentru Blaga. În acele timpuri, se știe, era o gravă criză alimentară. La un moment dat, Blaga l-a întrebat pe Sîrbu de unde achiziționează mâncarea, și acesta i-a povestit de soră-sa. Blaga a fost impresionat de gestul acesteia și a ținut să o cunoască personal. De mai multe ori a invitat-o la Cluj. Doamna Irina, dându-și seama de importanța lui Blaga, a refuzat invitația de mai multe ori, considerându-se o persoană modestă, nedemnă de o asemenea întâlnire. Totuși, Blaga a insistat, iar această întâlnire s-a produs. Doamna Irina a fost impresionată de politețea și modestia marelui filosof. Și a fost conștientă și de prietenia care se legase între fratele său și Blaga.
Les grands esprits…
Ciprian DÎRJAN

Comenteaza

Comenteaza