“Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine…”

52

“Vine o vreme cand se termina tot. Pleci intr-o unica clipa, fara telefon, fara masina, fara dulapul tau plin de haine, fara bijuterii, fara casa, fara o scrisoare de ramas bun si fara contul asta al tau de facebook. Pleci fara imagini, fara cuvinte, fara planuri, fara ganduri, fara like-uri, pleci fara nimic. Pleci singur si probabil fara sa stii ca ai plecat sau ca ai fost… sau cine ai fost. Mai devreme sau mai tarziu toti primim un block de la viata.

De amintirile tale grozave te poti bucura doar in viata asta. Construieste ceva si ramai in amintirile altora. Lasa un semn ca ai fost. Permite sa ramana din tine un coltisor de poveste. Bucura-te tare de oameni si de clipa, zambeste ochilor care nu stiu sa zambeasca si tine cu bucurie de mana pe cineva chiar strain tie dar care de o mana care sa il tina o clipa are nevoie… pentru ca adesea stransoarea calda a mainii cuiva venita pe neasteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viata intreaga. Pentru ca adesea doar clipa din stransoarea calda a mainii cuiva, venita pe neasteptate, salveaza si se transforma in vesnicie.”

Aurelia Osmanaj

Acasă

 

Comenteaza

Comenteaza