ZVJ a dezlegat încă o enigmă contemporană: / La ce a fost bun, după Revoluţie, „Cotnari”-ul din Lonea

209
La Lonea exista, pe vremuri, un faimos local popular ce îşi luase, ca denumire oficială, numele unei faimoase podgorii din ţara noastră. I se zicea, în acte, „Cotnari”, dar toată lumea îi zicea „La Şomu”, după numele cârciumarului evreu care îl făcuse faimos.
Era un birt popular unde intrau, deopotrivă, şi proletarul şi elevul şi, uneori, se bucura chiar de prezenţa domnilor.
Pe vremea mea, când liceenii chiuleau de la ore, dădeau o fugă la Şomu unde luau un şpriţ vânătoresc, în care sifonul făcea din vinul, cu care era amestecat, un fel de băutură răcoritoare, de vară. După Revoluţie, imobilul (care adăpostea cârciuma atât de populară înainte de 1989) a ajuns o ruină. Uşile şi geamurile au fost baricadate şi nu permiteau, până de curând, accesul curioşilor (sau al celor interesaţi) în interior.
Recent, unul din geamuri a fost spart şi, când bate vântul, o perdea murdară se umflă şi înflăcărează imaginaţia trecătorilor şi a oamenilor din zonă. Parcă e o scenă melancolică din „Marile speranţe”, povestită de Charles Dickens. Cei care au citit până aici articolul îmi vor reproşa, desigur, inconsistenţa lui. Au perfectă dreptate. Dar, la o cercetare mai atentă a fotografiei (pe care o alătur acestei note critice) vor putea distinge, în stânga, urmele unor afişe electorale cu figura celui care azi se intitulează, pompos, chiar Senatorul Văii Jiului. Acest „Cotnari”, uitat de lume şi de proprietari, a fost un bun şi eficient suport fizic pentru afişele care i-au adus d-lui senator marele succes electoral. Din acest motiv, în semn de minimă recunoştinţă, credem că acest ignorat „Cotnari” ar putea fi cosmetizat, cât de cât, şi cu o minimă milă creştină. Inclusiv al celui mare şi puternic…
Astfel, una din imaginile horror cu care se întâlnesc, zi de zi, oamenii locului şi „turiştii” rătăciţi prin zonă, ar putea dispărea, definitiv, din faţa unor ochi avizi de frumos. (Asta pentru că toată ziua, bună ziua, declarăm că vrem să devenim o zonă turistică!). Până atunci, vă reamintim vorba (proastă) a unui slogan electoral post decembrist: „Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă!”.

Mihai BARBU

Comenteaza

Comenteaza